Ciprian Țepeș - Creștin Ortodox, Web Designer & Web Developer

Un site personal cu subiecte legate de programare, design, creștinism și chestiuni morale

Categorii

Articole recente

M-am apucat (din nou) de programare

by

De multe ori m-am apucat de învățat programare dar am înțeles că programarea în sine nu înseamnă învățarea unui limbaj de programare ci mai degrabă modul în care trebuie să rezolvi anumite probleme. Dacă ai învățat cum să gândești abordarea problemelor atunci îți va fi relativ ușor să aplici sintaxa unui limbaj de programare.

În liceu (în 2002-2006) am studiat Borland Pascal și mi-era tare urâtă interfața în care trebuia să programez. N-am înțeles de ce profu’ de info ne puneam să rezolvăm probleme pe caiet în pseudo cod… eu voiam neapărat să scriu cod pe calculator pentru că asta mă fascina cel mai mult. E destul de ușor acum, după atâția ani, să înțeleg faptul că o problemă trebuie descompusă în multe probleme mai mici.

În toamna lui 2020 am achiziționat un abonament la Codecademy și am început să mă uit peste câteva lecții de C++. Noțiunile de bază din programare nu-mi sunt străine și mi-a fost ușor să parcurg prima parte a informațiilor. Deoarece am lucrat cu PHP am înțeles o bună parte din introducere. Vectorii din C++ sunt oarecum asemănători cu array-ul din PHP doar că trebuie specificat ce fel de date va conține vectorul. Array-ul din C++ e diferit de array-ul din PHP si JS prin faptul că lungimea lui nu poate fi modificată.

E interesant că trebuie să scrii ce returnează funcția înainte de numele ei, ceea ce e foarte bine pentru că te ajută să-ți structurezi mai bine gândirea.

Am avut Covid

by

De două ori am trecut prin Covid. Prima dată în Noiembrie 2020 și a doua oară în Ianuarie 2022.

Prima experiență din noiembrie 2020 a fost neplăcută: dureri de mușchi, dureri de cap, frisoane (tremuram de frig cu 3 rânduri de haine pe mine), senzație de usturime a pielii (ca atunci când ești ars de soare) și un fel de furnicături care au început de la abdomen, au urcat spre piept, după care au coborât spre zona lombară. Am rămas fără miros vreo două săptămâni. Mirosul mi-a revenit în totalitate după mai bine de jumătate de an.

Toată această experiență neplăcută a durat cam două-trei săptămâni. Nu am putut să mă concentrez la muncă aproape o lună. Eram și foarte stresat în acea vreme din cauza știrilor legate de Covid și a numerelor afișate. Cel mai bine am făcut când am încetat să mai urmăresc știri legate de Covid deoarece am putut să mă liniștesc psihic și să-mi văd de viață. Cei care fac știri trăiesc din audiență așa că e în interesul lor să fie cât mai apocaliptici.

A doua oară — Ianuarie 2022 — Covid s-a manifestat ca o răceală. Nu am putut să-mi dau seama dacă am Covid deoarece a început ca o răceală cu: durere în gât, după ce am băut suc foarte rece, frisoane, o slabă reducere a mirosului — care poate fi pusă și pe seama nasului înfundat — și oboseală.

Am mers la farmacie să-mi iau câteva teste Covid — 25 lei testul — și am făcut două teste acasă dintre care unul pozitiv. Pentru confirmare am fost la un centru de testare.

Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

Sindromul impostorului în diferite domenii de activitate

by

S-a scris si s-a vorbit mult despre sindromul impostorului în multe domenii de activitate. La mine se manifestă ca o paralizie care mă oprește din luarea unei decizie sau acțiuni.

Cu trecerea timpului încep se înțeleg că unul din factorii principali care contribuie la dezvoltarea lui este osândirea combinată cu mândria.

Pentru a fi mai eficient și mai bun în munca pe care o fac — promovarea companiilor în mediul online prin web design și SEO — citesc opiniile unor profesioniști (sau cel puțin așa erau prezentați de către alții) cu privire la modul de lucru sau metodologiile lor. Apoi am început să citesc opiniile altora despre acele metodologii și critici față de ele dar față și de persoane. Toate acestea se adună în subconștient și încep, la rându-mi, să fiu și eu critic față de persoane și modul lor de lucru.

Critica este bună atunci când o ceri și când o primești de la persoane avizate care judecă obiectiv și nu urmăresc să te lingușească nici să te înjosească în vreun fel.

Mă gândesc la sindromul impostorului poate și nu pot să nu asociez acest sindrom cu porunca Mântuitorului Iisus Hristos care spune: „Nu judecați, ca să nu fiți judecați. Căci cu judecata cu care judecați, veți fi judecați, și cu măsura cu care măsurați, vi se va măsura. De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, și bârna din ochiul tău nu o iei în seamă?” (Sfânta Evanghelie după Matei, Capitolul 7, versetele 1, 2, 3).

O posibilă soluție ar fi să ignor opiniile subiective să-mi văd de dezvoltarea personală, duhovnicească și profesională.

Ceea ce ne desfată, ne dăunează

by

Mă rod niște gânduri interesante și ciudate în același timp: tot ceea ce îmi place, îmi dăunează; tot ceea ce mă desfată, mă îngreunează; toate înlesnirile și bunătățile din viața aceasta mă vor apăsa în cea veșnică.

Mă gândesc la pilda cu bogatul nemilostiv și săracul Lazăr, când Avraam îi spune bogatului: „fiule, adu-ți aminte că ai luat cele bune ale tale în viața ta și Lazăr așijderea cele rele; iar acum acesta se mângâie iar tu te chinuiești.” (Luca 16, 25) și la faptul că Dumnezeu mi-a dăruit și mie foarte multe bunătăți iar eu nu le întrebuințez cum trebuie și voi fi judecat pentru aceasta și rânduit de-a stânga.

O, de am înțelege ce înseamnă Creștinismul și viața nouă la care ne cheamă Hristos și la care participăm prin Sfântul Botez.

Despre malahie / onanie / masturbare

by

În Biserică există reguli pentru o bună viețuire dar ele nu sunt cunoscute de Creștini din cine știe ce motive. Răsfoind Pidalionul (Cârma Bisericii Ortodoxe) mi-a sărit în ochi la Prolegomena despre Ioan Postnicul, Canonul 8 care spune așa: „Cel ce a făcut malahie, patruzeci de zile se canonisește, cu mâncare uscată petrecând. Și în fiecare zi, o sută de metanii făcând.”

Tâlcuirea: «Canonul acesta rânduiește, că cel ce face malahie (sau onanie) 40 de zile să nu se împărtășească, petrecând cu mâncare uscată, adică cu pâine numai și apă, făcând și câte o sută de metanii pe zi.”» Problema e că tinerii din ziua de azi abia dacă mai trec pragul bisericii (construcției) deci cum e mai bine de procedat?

Dar hai să vedem nota de subsol: «Blestemata malahie în ziua de astăzi este o obștească și de suflet pierzătoare ciumă, stricând și pierzând pe cei mai mulți oameni ai lumii, și mai ales pe ticăloșii tineri. Asupra căreia oricâte ar zice cineva, având scop de a dezrădăcina din lume răul acesta înfricoșat și urât de Dumnezeu, niciodată s-ar socoti că sunt zadarnice și de prisos. Deci malahia este un păcat atât de urât lui Dumnezeu, încât a omorât pentru el pe Onan, fiul lui Iuda, carele mai întâi a arătat răul acesta, pe pământ. De la carele și s-a numit păcatul acesta Onanism. Că zice Duhul cel Sfânt la Facerea (cap 38, 10): „Și rău s-a arătat înaintea lui Dumnezeu, căci a făcut el aceasta, și l-a omorât pe el„. Și este socotința a oarecăror învățători, că Dumnezeu atât de mult urând pe filosofii cei mândri ai elinilor, i-a lăsat să se stăpănească de păcatul acesta, pentru pedeapsa slujirii de idoli, căci cunoscând pe Dumnezeu, nu ca pe Dumnezeu L-au slăvit. Și se încheie aceasta din ceea ce zice Pavel pentru dânșii: „Pentru aceea și i-a dat Dumnezeu întru poftele inimilor lor, de a necinsti trupurile lor întru sine-și” [Romani 1, 24]. De unde cu aceasta lor întru sine-și au arătat pe patima malahiei, după care același trup și lucrează și pătimește, el întru sine. Malahia precum zice Ioan al scării (în cuvântul 15) este o curvie ce se face fără de alt trup, din care a căzut marele sihastrul acela, ce mai înainte poruncea măgarilor celor sălbatici, iar în urmă de sălbaticii măgari diavoli s-a batjocorit. Despre care a zis atunci Dumnezeiescul Antonie, că mare stâlp a căzut. Pe malahie același Ioan (întru același cuvânt) moarte și pieire a căderii o numește, care de-a pururea se află și împreună cu noi se poartă, și întru înșine noi, și mai ales în tinerețile noastre. Deci, fiindcă păcatul acesta împreună cu noi se poartă, foarte cu anevoie este a înceta despre el, și a se pocăi cel ce a apucat a se prinde de el. Pentru aceasta un învățător pe malahie o aseamănă cu o mare mreajă a diavolului și a iadului, cu care a tras pe lume în pieire, și mulți se prind pe dânsa, iar puțini scapă. Și se bucură inima lui pentru multul vânat ce face cu această mreajă, și o tâmâiază, pentru că i-a prins multă hrană, și multe suflete, precum zice proorocul Avacum (cap 1, 15): „Pieirea în undițe a tras (pe lume) și o au tras pe ea în mreje, și o strâng în cursele sale. Pentru aceasta se va veseli și se va bucura inima lui, și va jertfi mrejei sale și va tămâia năvodului său că întru acestea a îngrășat partea sa, și mâncărurile lui alese.” Ce să zic multe?

  1. Acest păcat pricinuiește sufletului nu numai vătămare veșnică, ci și sănătății trupului vătămare. Veșnică vătămare sufletului pentru că îl lipsește de împărăția cerurilor, și îl osândește în munca iadului.
  2. Pricinuiește și vătămare trupului, la sănătate, pentru că precum toți doctorii de obște zic, și cei vechi și cei mai noi, că malahiștii sunt ticăloși și vrednici de jale, pentru că întâi se îngălbenesc, al 2-lea slăbește stomacul lor și nu pot mistui.
  3. Slăbește vederea ochilor lor.
  4. Își pierd glasul.
  5. Își pierd agerimea și ascuțimea minții.
  6. Își pierd ținerea de minte.
  7. Își pierd somnul cu oarecare visuri îngrozitoare.
  8. Le tremură trupul.
  9. Își pierd toată bărbăția trupului și a sufletului, și se fac slabi ca muierile.
  10. Le vine dambla.
  11. Adeseori le urmează scurgerea în vis, iar de multe ori și deștepți fiind.
  12. În sfârșit, în grabă îmbătrânesc, și mor rău”.

»

Neofit, Patriarh al Constantinopolului — Pidalion — Cârma Bisericii Ortodoxe, ed. Credința Strămoșească, 2007. Pag.711