Ceea ce ne desfată, ne dăunează

Mă rod niște gânduri interesante și ciudate în același timp: tot ceea ce îmi place, îmi dăunează; tot ceea ce mă desfată, mă îngreunează; toate înlesnirile și bunătățile din viața aceasta mă vor apăsa în cea veșnică.

Mă gândesc la pilda cu bogatul nemilostiv și săracul Lazăr, când Avraam îi spune bogatului: „fiule, adu-ți aminte că ai luat cele bune ale tale în viața ta și Lazăr așijderea cele rele; iar acum acesta se mângâie iar tu te chinuiești.” (Luca 16, 25) și la faptul că Dumnezeu mi-a dăruit și mie foarte multe bunătăți iar eu nu le întrebuințez cum trebuie și voi fi judecat pentru aceasta și rânduit de-a stânga.

O, de am înțelege ce înseamnă Creștinismul și viața nouă la care ne cheamă Hristos și la care participăm prin Sfântul Botez.

Despre malahie / onanie / masturbare

În Biserică există reguli pentru o bună viețuire dar ele nu sunt cunoscute de Creștini din cine știe ce motive. Răsfoind Pidalionul (Cârma Bisericii Ortodoxe) mi-a sărit în ochi la Prolegomena despre Ioan Postnicul, Canonul 8 care spune așa: „Cel ce a făcut malahie, patruzeci de zile se canonisește, cu mâncare uscată petrecând. Și în fiecare zi, o sută de metanii făcând.”

Tâlcuirea: «Canonul acesta rânduiește, că cel ce face malahie (sau onanie) 40 de zile să nu se împărtășească, petrecând cu mâncare uscată, adică cu pâine numai și apă, făcând și câte o sută de metanii pe zi.”» Problema e că tinerii din ziua de azi abia dacă mai trec pragul bisericii (construcției) deci cum e mai bine de procedat?

Dar hai să vedem nota de subsol: «Blestemata malahie în ziua de astăzi este o obștească și de suflet pierzătoare ciumă, stricând și pierzând pe cei mai mulți oameni ai lumii, și mai ales pe ticăloșii tineri. Asupra căreia oricâte ar zice cineva, având scop de a dezrădăcina din lume răul acesta înfricoșat și urât de Dumnezeu, niciodată s-ar socoti că sunt zadarnice și de prisos. Deci malahia este un păcat atât de urât lui Dumnezeu, încât a omorât pentru el pe Onan, fiul lui Iuda, carele mai întâi a arătat răul acesta, pe pământ. De la carele și s-a numit păcatul acesta Onanism. Că zice Duhul cel Sfânt la Facerea (cap 38, 10): „Și rău s-a arătat înaintea lui Dumnezeu, căci a făcut el aceasta, și l-a omorât pe el. Și este socotința a oarecăror învățători, că Dumnezeu atât de mult urând pe filosofii cei mândri ai elinilor, i-a lăsat să se stăpănească de păcatul acesta, pentru pedeapsa slujirii de idoli, căci cunoscând pe Dumnezeu, nu ca pe Dumnezeu L-au slăvit. Și se încheie aceasta din ceea ce zice Pavel pentru dânșii: „Pentru aceea și i-a dat Dumnezeu întru poftele inimilor lor, de a necinsti trupurile lor întru sine-și” [Romani 1, 24]. De unde cu aceasta lor întru sine-și au arătat pe patima malahiei, după care același trup și lucrează și pătimește, el întru sine. Malahia precum zice Ioan al scării (în cuvântul 15) este o curvie ce se face fără de alt trup, din care a căzut marele sihastrul acela, ce mai înainte poruncea măgarilor celor sălbatici, iar în urmă de sălbaticii măgari diavoli s-a batjocorit. Despre care a zis atunci Dumnezeiescul Antonie, că mare stâlp a căzut. Pe malahie același Ioan (întru același cuvânt) moarte și pieire a căderii o numește, care de-a pururea se află și împreună cu noi se poartă, și întru înșine noi, și mai ales în tinerețile noastre. Deci, fiindcă păcatul acesta împreună cu noi se poartă, foarte cu anevoie este a înceta despre el, și a se pocăi cel ce a apucat a se prinde de el. Pentru aceasta un învățător pe malahie o aseamănă cu o mare mreajă a diavolului și a iadului, cu care a tras pe lume în pieire, și mulți se prind pe dânsa, iar puțini scapă. Și se bucură inima lui pentru multul vânat ce face cu această mreajă, și o tâmâiază, pentru că i-a prins multă hrană, și multe suflete, precum zice proorocul Avacum (cap 1, 15): „Pieirea în undițe a tras (pe lume) și o au tras pe ea în mreje, și o strâng în cursele sale. Pentru aceasta se va veseli și se va bucura inima lui, și va jertfi mrejei sale și va tămâia năvodului său că întru acestea a îngrășat partea sa, și mâncărurile lui alese.” Ce să zic multe?

  1. Acest păcat pricinuiește sufletului nu numai vătămare veșnică, ci și sănătății trupului vătămare. Veșnică vătămare sufletului pentru că îl lipsește de împărăția cerurilor, și îl osândește în munca iadului.
  2. Pricinuiește și vătămare trupului, la sănătate, pentru că precum toți doctorii de obște zic, și cei vechi și cei mai noi, că malahiștii sunt ticăloși și vrednici de jale, pentru că întâi se îngălbenesc, al 2-lea slăbește stomacul lor și nu pot mistui.
  3. Slăbește vederea ochilor lor.
  4. Își pierd glasul.
  5. Își pierd agerimea și ascuțimea minții.
  6. Își pierd ținerea de minte.
  7. Își pierd somnul cu oarecare visuri îngrozitoare.
  8. Le tremură trupul.
  9. Își pierd toată bărbăția trupului și a sufletului, și se fac slabi ca muierile.
  10. Le vine dambla.
  11. Adeseori le urmează scurgerea în vis, iar de multe ori și deștepți fiind.
  12. În sfârșit, în grabă îmbătrânesc, și mor rău”.

»


Neofit, Patriarh al Constantinopolului — Pidalion — Cârma Bisericii Ortodoxe, ed. Credința Strămoșească, 2007. Pag.711

Hristos Judecătorul

Reprezentativ

„V-am dat un rai și l-ați părăsit, v-am făcut frați și v-ați ucis între voi. V-am dat o Lege și v-ați închinat vițelului de aur, am venit la voi și nu M-ați primit. M-ați răstignit și v-am iertat neștiința și v-am dat Duhul Sfânt, dar voi continuați să Mă ucideți, împotriva evidenței.

Ați dărâmat zeitățile grecilor și romanilor, dar ați creat un alt idol. Au fost eliberați robii antichității, dar ați creat o robie modernă. S-a prăbușit un imperiu păgân, dar ați creat altele, mai păgâne. S-a năruit o orânduire nedreaptă, dar n-ați fost capabili de una dreaptă. S-a terminat o tiranie, dar s-a înlocuit cu alta.

M-ați alungat când din inimile voastre, când din orânduirile voastre și n-ați împlinit încă voia Mea. Ați crezut o vreme în Mine, dar apoi v-ați făcut pe voi înșivă dumnezei.

Eu am umplut lumea cu Duhul Sfânt, dar voi ați împins lumea spre hăul umanismului. Eu v-am învățat să stăpâniți cu Duhul materia, dar voi v-ați închinat și v-ați robit materiei, mutilând chipul Meu din voi.

Eu v-am dat un suflet armonios, în care am pus toate darurile de care aveați nevoie, dar voi v-ați închinat zeiței rațiunii. Eu făurisem o conștiință sfântă în lume, dar voi ați preferat egoismul capitalismului. Eu ridicam sufletele, viața și ordinea din lume la pacea liberă a desăvârșirii, dar voi ați preferat pozitivismul ateu, care în numele unor false legi vă mutilează și vă nefericește.

V-am dat înțelepciune, dar vrăjmașii s-au dovedit adesea mai înțelepți decât voi. V-am dat puteri sfinte să îndrăzniți cu duhul, dar adesea au cutezat mai mult vrăjmașii. V-am dat lumea să o stăpâniți, dar ați lăsat-o pradă vrăjmașului. V-am dat idealul Împărăției Mele, dar n-ați mai crezut în el și lumea a fost acaparată de falsele împărății ale vrăjmașului.

V-am certat de nenumărate ori, dar nu v-ați trezit. Trec peste voi încercări apocaliptice, dar încă nu v-ați umplut de Duh Sfânt.

Eu sunt prezent în lume, Eu lucrez prin voi toți, dar voi Mă răstigniți necontenit cu lenea voastră, cu puținătatea voastră, cu ignoranța voastră.

Vă cer socoteală pentru tot răul făcut și pentru tot binele uitat. Vă cer socoteală pentru faptele voastre de acum și pentru înrâurirea ce ați avut-o asupra mântuirii lumii întregi, căci răspundeți solidar în timp și în spațiu de tot ce e rău în cugetele voastre și în orânduirile voastre.

Evanghelia mea e aceeași pe pământ și în ceruri, dar voi ați făcut-o când pământească fără ceruri, când cerească fără pământ. Mereu ați răstălmăcit Duhul Sfânt după ignoranța, ipocrizia și lașitatea din voi.

Nu vă amăgiți: Eu sunt aici, Eu lucrez aici, Eu judec aici, Eu împărățesc aici, fără a mă despărți de Ceruri, ci ridicându-vă pe voi la Mine. Multe sunt păcatele oamenilor, dar cel mai mare este să creadă că se pot mântui, că pot trăi fără Mine. Priviți lumea, priviți universul, priviți viața, priviți sufletele voastre! Ele nu sunt decât prin Mine și nu se pot mântui decât prin Mine.

Am fost Iubitorul vostru și voi fi Judecătorul vostru. Voi cerceta legile voastre, voi cerceta orânduirile voastre, voi cerceta cultura voastră, voi cerceta modul vostru de viață, voi cerceta cugetele voastre.

Veți da socoteală nu numai de faptele voastre, ci și de năzuințele voastre, de idealurile voastre, de crezurile lumii voastre. Cu cât înrâurirea voastră a fost mai mare în lume, cu atât vă e și răspunderea mai mare.

Iată că s-a destrămat învelișul de materie al lumii voastre, iată că v-am scos din îngustimea timpului, iată că simțurile voastre s-au curățit, iată că acum vedeți slava tainică a lumii.

Cei ce ați înțeles voia Mea și ați împlinit-o, vă bucurați de viața cea pururi fericită, iar cei ce nu ați făcut voia Mea, ci ați făcut voia voastră, vă veți chinui în veci, fără iubire, fără har, fără bucurie, într-o disperare ce nu piere, căci veți plânge veșnica voastră înfrângere.

  • Ioan Ianolide, Deținutul Profet (pp 62-66)