S-a scris si s-a vorbit mult despre sindromul impostorului în multe domenii de activitate. La mine se manifestă ca o paralizie care mă oprește din luarea unei decizie sau acțiuni.
Cu trecerea timpului încep se înțeleg că unul din factorii principali care contribuie la dezvoltarea lui este judecarea critică/osândirea altora combinată cu mândria și perfecționismul.
Pentru a fi mai eficient și mai bun în munca pe care o fac — promovarea companiilor în mediul online prin web design și SEO — citesc opiniile unor profesioniști (sau cel puțin așa erau prezentați de către alții) cu privire la modul de lucru sau metodologiile lor. Apoi am început să citesc opiniile altora despre acele metodologii și critici față de ele dar față și de persoane. Toate acestea se adună în subconștient și încep, la rându-mi, să fiu și eu critic față de persoane și modul lor de lucru.
Critica este bună atunci când o ceri și când o primești de la persoane avizate care judecă obiectiv și nu urmăresc să te lingușească nici să te înjosească în vreun fel.
Mă gândesc la sindromul impostorului poate și nu pot să nu asociez acest sindrom cu porunca Mântuitorului Iisus Hristos care spune: „Nu judecați, ca să nu fiți judecați. Căci cu judecata cu care judecați, veți fi judecați, și cu măsura cu care măsurați, vi se va măsura. De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, și bârna din ochiul tău nu o iei în seamă?” (Sfânta Evanghelie după Matei, Capitolul 7, versetele 1, 2, 3).
O posibilă soluție ar fi să ignor opiniile subiective să-mi văd de dezvoltarea personală, duhovnicească și profesională.