Am citit de curând câteva pagini dintr-o carte scrisă de Pr. Filoteu Faros – Administrarea Iubirii iar aceste cuvine mi-au atras atenția în mod special:

„Există oameni care cred că respectă poruncile lui Dumnezeu și mai cred că, întrucât le respectă, Dumnezeu îi răsplătește cu reușite în afaceri, îi ferește de încurcături și le dăruiește bogăție și putere. Desigur, acești oameni au o concepție legalistă cât privește pruncile și respectarea lor, asemenea tânărului bogat…”

De multe ori și eu am avut gânduri din-astea, de a mă târgui cu Dumnezeu, ceva de genul: Doamne eu fac asta asta cum pot dar vreau aia și aia. Nebun. Am auzit (sau citit, nu mai țin minte) undeva cum că Mântuitorul Iisus Hristos nu ar fi propovăduit o viață de bunăstare.

Deci acum, ce ar trebui să facem să ne dedăm la plăceri și altele? cum am putea? … gândindu-ne că sunt oameni care suferă fie prin spitale, fie pe străzi sau prin alte locuri, oameni care nu au ce mânca sau altel și noi de multe ori (cel puțin eu) nu ne gândim decât la burtica noastră să fie sătulă și chiar să ne veselim cu câte ceva dulci la gustare. Nici nu trebuie să cădem în partea cu ajutorul social și să neglijăm purtarea de grijă a lui Dumnezeu deoarece El e Cel Care ne hrănește. El Însuși ne-a spus să nu ne îngrijim de ce vom mânca, de ce vom bea sau cu ce ne vom îmbrăca ci mai întâi de toate să căutăm Împărăția Cerurilor și toate celelalte ni se vor adăuga dar iată că Împărăția lui Dumnezeu este înlăuntrul nostru.

Împărăția lui Dumnezeu nu este mâncare și băutură (parcă așa e scris in Triod).

Vedeți voi, noi oamenii avem și suflet însă acesta e de cele mai multe ori neglijat și de multe ori poate chiar aplecăm urechea la ce zic unii sau alții cum că doar viața aceasta există și atât. Treaba lor. Fiecare va da seama de faptele sale. Iisus Hristos ne învață că nu doar cu pâine va trăi omul ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu. Deci cum să trăim?

Mi-e tare teamă că foarte puțini sunt cei care-L caută cu adevărat pe Dumnezeu; foarte puțini știm ce înseamnă să fii Creștin cu adevărat, nu doar cu numele. Trebuie să redescoperim Creștinismul, să redescoperim frumusețea vieții, să iubim iar iubirea înseamnă jertfă. Creștinismul fără jertfă (cruce), nu e creștinism ci e doar o viață morală mai diferită.

Acestea sunt puținele mele gânduri. Vă rog să fiți îngăduitori cu neputințele mele și cu cele ale altor oameni așa cum ne îndeamnă și Pr. Arsenie.