„V-am dat un rai și l-ați părăsit, v-am făcut frați și v-ați ucis între voi. V-am dat o Lege și v-ați închinat vițelului de aur, am venit la voi și nu M-ați primit. M-ați răstignit și v-am iertat neștiința și v-am dat Duhul Sfânt, dar voi continuați să Mă ucideți, împotriva evidenței.
Ați dărâmat zeitățile grecilor și romanilor, dar ați creat un alt idol. Au fost eliberați robii antichității, dar ați creat o robie modernă. S-a prăbușit un imperiu păgân, dar ați creat altele, mai păgâne. S-a năruit o orânduire nedreaptă, dar n-ați fost capabili de una dreaptă. S-a terminat o tiranie, dar s-a înlocuit cu alta.
M-ați alungat când din inimile voastre, când din orânduirile voastre și n-ați împlinit încă voia Mea. Ați crezut o vreme în Mine, dar apoi v-ați făcut pe voi înșivă dumnezei.
Eu am umplut lumea cu Duhul Sfânt, dar voi ați împins lumea spre hăul umanismului. Eu v-am învățat să stăpâniți cu Duhul materia, dar voi v-ați închinat și v-ați robit materiei, mutilând chipul Meu din voi.
Eu v-am dat un suflet armonios, în care am pus toate darurile de care aveați nevoie, dar voi v-ați închinat zeiței rațiunii. Eu făurisem o conștiință sfântă în lume, dar voi ați preferat egoismul capitalismului. Eu ridicam sufletele, viața și ordinea din lume la pacea liberă a desăvârșirii, dar voi ați preferat pozitivismul ateu, care în numele unor false legi vă mutilează și vă nefericește.
V-am dat înțelepciune, dar vrăjmașii s-au dovedit adesea mai înțelepți decât voi. V-am dat puteri sfinte să îndrăzniți cu duhul, dar adesea au cutezat mai mult vrăjmașii. V-am dat lumea să o stăpâniți, dar ați lăsat-o pradă vrăjmașului. V-am dat idealul Împărăției Mele, dar n-ați mai crezut în el și lumea a fost acaparată de falsele împărății ale vrăjmașului.
V-am certat de nenumărate ori, dar nu v-ați trezit. Trec peste voi încercări apocaliptice, dar încă nu v-ați umplut de Duh Sfânt.
Eu sunt prezent în lume, Eu lucrez prin voi toți, dar voi Mă răstigniți necontenit cu lenea voastră, cu puținătatea voastră, cu ignoranța voastră.
Vă cer socoteală pentru tot răul făcut și pentru tot binele uitat. Vă cer socoteală pentru faptele voastre de acum și pentru înrâurirea ce ați avut-o asupra mântuirii lumii întregi, căci răspundeți solidar în timp și în spațiu de tot ce e rău în cugetele voastre și în orânduirile voastre.
Evanghelia mea e aceeași pe pământ și în ceruri, dar voi ați făcut-o când pământească fără ceruri, când cerească fără pământ. Mereu ați răstălmăcit Duhul Sfânt după ignoranța, ipocrizia și lașitatea din voi.
Nu vă amăgiți: Eu sunt aici, Eu lucrez aici, Eu judec aici, Eu împărățesc aici, fără a mă despărți de Ceruri, ci ridicându-vă pe voi la Mine. Multe sunt păcatele oamenilor, dar cel mai mare este să creadă că se pot mântui, că pot trăi fără Mine. Priviți lumea, priviți universul, priviți viața, priviți sufletele voastre! Ele nu sunt decât prin Mine și nu se pot mântui decât prin Mine.
Am fost Iubitorul vostru și voi fi Judecătorul vostru. Voi cerceta legile voastre, voi cerceta orânduirile voastre, voi cerceta cultura voastră, voi cerceta modul vostru de viață, voi cerceta cugetele voastre.
Veți da socoteală nu numai de faptele voastre, ci și de năzuințele voastre, de idealurile voastre, de crezurile lumii voastre. Cu cât înrâurirea voastră a fost mai mare în lume, cu atât vă e și răspunderea mai mare.
Iată că s-a destrămat învelișul de materie al lumii voastre, iată că v-am scos din îngustimea timpului, iată că simțurile voastre s-au curățit, iată că acum vedeți slava tainică a lumii.
Cei ce ați înțeles voia Mea și ați împlinit-o, vă bucurați de viața cea pururi fericită, iar cei ce nu ați făcut voia Mea, ci ați făcut voia voastră, vă veți chinui în veci, fără iubire, fără har, fără bucurie, într-o disperare ce nu piere, căci veți plânge veșnica voastră înfrângere.”
- Ioan Ianolide, Deținutul Profet (pp 62-66)